Inginerie si inghetata de vanilie

Pe spinarea podului dintre stanci, tacane ocazional aparatele foto si maraie infundat si continuu gandacii pe patru roti care aluneca – mai lin ori mai hurducat – in doua siruri monotone, fara capat. Drept raspuns, podul doar se da un pic huta intre stanci, pe cablurile groase care-l ancoreaza dincolo de stalpi, in subteran. De-o parte se vede orasul Bristol revarsat in largimea vaii. In partea cealalta se apropie stancile una in alta pana cand drumul e doar o panglica prinsa precar in marginea pietrei, urcand serpuit si anevoie.

Podul suspendat de la Bristol (Clifton Suspension Bridge) proiectat de Isambard Kingdom Brunel

(Poza-i facuta de pe podul insusi, asa ca doar atat a incaput in obiectiv1 ).

Indiferent la peisaj, copilul e incantat doar de inaltime si de lungimea “leaganului” pe care ar alerga cu chiot inainte si inapoi, sa-i simta micul tremur drept raspuns. Ii atrag atentia asupra cablurilor cat bratul lui si le priveste curios cateva secunde inainte sa dea drumul rafalei de intrebari: de ce-s acolo? unde duc? de ce duc jos in stanca? de ce se cheama pod suspendat? de ce, de ce, de ce…

Printre atatea intrebari, il trag asadar in micul muzeu si-i arat macheta podului cu totul. El intinde mana imediat si inhata magnetii asezati sa marcheze diverse locuri importante de pe pod, locuri despre care poti citi dedesubt. Ii citesc si-i arat si cartonul care se vrea Brunel cu tilindru-n cap cu tot. Lui ii aluneca privirea peste carton, dar ii ramane in gand un cuvant anume: a calculat, mami? Cu calculatorul? Eu nu-mi mai gasesc calculatorul, mami. Zambesc a rade si-i zic ca poate – doar poate – e un pic mai mult de calculat pentru atata pod. Si-i zic poveste scurta cu Brunel refuzat de Ecole Polytechnique pe motiv ca nu-i francez, trimis in schimb in ucenicie la ceasornicarul elvetian Breguet, construind apoi cai ferate si poduri suspendate.

– Poduri suspendate mami? Ca asta?

– Nu doar ca acesta ci fix acesta.

Drept raspuns, Brunel cel de carton mai capata o privire in fuga, in vreme ce ne indreptam spre iesire. Sunt chiar curioasa daca Brunel cel care a fost si pana la urma si Breguet ori poate si altii vor capata candva in anii care vin inca o privire, nu tocmai in fuga – dat fiind ca nu-s de carton!

Cinci zile mai tarziu, copilul imi face din senin rezumat al vizitei la Bristol:

– Cand am fost la Bristol, mami, am mancat inghetata de vanilie.

– Si ti-a placut?

– Daaaa. Si apoi cand ne intorceam de la Bristol, mami, in trenul acela rapid, eu am facut mult caca.

Posibil ca mai au de asteptat Brunel, Breguet et co., pana o trece… trenul acela rapid.

  1. Aveam plan sa-i fac poza din mongolfiera, da’ Bristol n-a avut doar inghetata de vanilie ci si… vanturi de au spariet toate mongolfierele de n-a fost nici fir de nacela, necum balon cu totul ori ceva. []
Categoria: In jurul lumii | 1 comentariu

RSS Subscribe to Merisire Twitter: diana_coman

Arhiva:

Comentarii recente:
  • Claudia: Inghetata si tren rapid, dar p...
  • Cristian: @Lotus: mulÈ›umesc. Pe tema as...
  • Diana Coman: Or fi mai bune mai multe cuvin...
  • Lotus: @Alex Pe de-o parte, se poa...
  • Diana Coman: Imi pare ca-ti scapa faptul ca...