Inginerie pana la genunchiul broastei

De cand am fost la Bristol, puiul de inginer construieste poduri. Cu avant de politician modern care scoate tara din criza inventand infrastructura mai degraba decat construind-o, face copilul neobosit “poduri” din plapuma, din patura, din piese, din hartie, din scaune ori perne ori coada pisicii. Si le considera – tare clar si raspicat precum si fara drept de apel ori argumentatie – nu doar poduri ci de-a dreptul “poduri suspendate” ca doar le face – foarte modern si-n spiritul epocii – din vorbe si “imaginatie” cu mult dincolo de realitatea mai degraba pleostita a diverselor rebuturi care se latesc trist si temporar pe la tot pasul. In fond doar opozitia – clar motivata exclusiv politic – poate fi atat de meschina incat sa impuna in discurs neplacuta realitate in locul admirabilei iluzii.

Aceste triste iluzii de poduri suspendate cu pretentii de inginerie si cu substanta de coada pisicii au totusi un merit artistic nebanuit: prin multiplele si fantasticele lor inadecvari la pretinsul scop de poduri suspendate creeaza o imagine extrem de realista a diverselor “contributii” a tot soiul de experti in toate domeniile. Si fiind eu recent adanc suspendata scufundata in infernalele mlastini ale open source – adica in foarte diversele si democraticele contributii ale 1001 de auto-evaluati experti in programare – pot spune clar si raspicat ca si codul open source e cod fix dupa cum podurile lui fi-miu sunt poduri: prin puterea pretentiilor si a iluziilor, in pofida substantei care se scurge trist si fara noima. Produse de inginerie software toate aceste rebuturi de cod scris cu mult entuziasm si cam zero intelegere ori pricepere. Inginerie software pana la genunchiul broastei ori la nivel asa de copil de 4 ani, minus dorinta acestuia din urma de a invata, de a atinge pana la urma realitatea dincolo de iluzie.

Categoria: Uncategorized | 2 comentarii

RSS Subscribe to Merisire Twitter: diana_coman

Arhiva:

Comentarii recente: