Arhivele categoriei: Societate

Democratie – cu pantaloni, fara pantaloni (mai mult fara)

Intr-o tara democratica si bogata ca minunata Anglie in care vietuiesc curent, se cheama ca exista o gama larga de alegeri pentru lucruri marunte si in fond banale precum o amarata de pereche de pantaloni de uniforma scolara pentru copil. De la distanta si daca nu te uiti prea bine, chiar exista: zeci si sute […]

Cum n-am vrut si nici nu vreau sa “ma obisnuiesc”

La primul loc de munca (eram inca in facultate de altfel) am avut o saptamana (neplatita) de “training” la care m-am dus de altfel cu entuziasm si cu placere. Am lucrat toata ziua, am terminat tot ce era de facut ba chiar si peste. Iar la final de zi, la 6 fara 5, ni se […]

Politica – de facut, nu de barfit

“Calul moare de drum lung si prostul de grija altuia.” Unu’ prea ocupat ca sa-i pese de glorie & recunoastere. In lumina recentului referendum din Marea Britanie1 simt nevoia unei modeste contributii la inteleapta observatie de mai sus: cine nu poate sa faca politica, o barfeste intens in schimb. Iar calul macar face drumuri, dar […]

Un om a cazut intr-o groapa

Un om a cazut odata intr-o groapa adanca. In cadere, s-a tot lovit si rasucit, dar nu s-a putut prinde ori tine de nimic din cele de pe margine, asa ca intr-un final, cu un buf rasunator, s-a oprit pe fundul gropii. Dupa ce si-a mai revenit din soc si din durere, s-a uitat in […]

Romanul politist care n-a fost scris

Mi-a picat recent sub ochi un roman care n-a fost scris niciodata. Incepe cu o telegrama de pe un vapor, o crima, o urmarire intre doua continente si o vara profitabila pentru ziarele care traiau vanzand palpitatii si senzatii, nu idei – acum mai bine de 100 de ani1 ca si fix acum, la anul […]

Umbrele, lalele si zambete

Azi am fost in oras, doar noi doi mana in mana, cu doua umbrele pe brat: una lunga si neagra cu captuseala argintie, cealalta transparenta, cu dinozauri colorati, scurta si rotunda. Am numarat copacii, am luat trenul, am cumparat lalele ca flacarile, am zis la revedere autobuzelor, am stat la o cafenea, am dezbatut cozi […]

Bona video

Ce trist imi pare ca oamenii gasesc normal sa aiba incredere mai multa in niste camere video decat intr-un om. Si inca intr-un om pe care cica l-au ales cu grija si atentie drept cel mai potrivit sa aiba grija de copilul lor, in casa lor: bona. Ca adica au ales ei bona, dar totusi […]

RSS Subscribe to Merisire Twitter: diana_coman

Arhiva:

Comentarii recente: