Arhivele categoriei: Proza
Bicicleta Mitza și prințul Șosetă de Șirată
Această frază este un pamflet, dar restul textului îl interpretează fiecare după cum poate. Într-o poveste (care mai să nu fi fost, dar uite, este), când e frig rău, bicicletele își pun șosetă. Nu șosete adică două, ci șosetă, numai una, că așa e șic, câte-o șosetă la fiecare bicicletă. Și nici nu e orice [...]
De-aș fi complet invizibilă
De-aș fi complet invizibilă….n-ar fi mare brânză, că oricum lumea nu vede ce este, ci doar ce i se năzare. Totuși m-aș bucura, că măcar n-ar trebui să mai argumentez ocazional cu fantasmele din mintea altora. De-aș fi complet invizibilă, mi-aș dori, firește, să mă vadă cineva. Aș construi un mit întreg al sufletelor pereche [...]
Sunete… cu purici
Ca de duminică, nu-i de citit, ci de ascultat. Urmez invitația Lukăi de a-mi exersa dicția. Puricii sunt pentru…atmosferă Click și ascultați: Fenomenalul Felipe U-kavra (sau Uciderea unui ucrainean uimit) Și din trecut, cu ceva mai puțini purici, două lecturi de poezii. Update: acum și în alte interpretări, a Lukăi, respetiv a Porcului de York.
Fenomenalul Felipe
Fenomenalul filfizon Felipe fereca ferestrele fără fereală. Flegmatică, Felicia felia foetaju-n farfurii. Ferindu-și fața-n feregea, frichinindu-se, flămânda Fatima flutură felinarul foarte firesc, fonfăind: – Ferecatu-ne-ai fără folos, filfizoane flamboaiant! – Frăgezimea femei-i fugară fericire fiindcă fericirea femei-i foarte fragilă, filosofă Felipe filigranând fin ferestrele ferecate. – Firește. Fantomatică, fericită, frumoasă, feblețe, farmazoană, fermecătoare, faimoasă, fabuloasă, [...]
Brățara
Trezit de zbaterea geamului deschis de furtună, bărbatul se ridică hotărât și închise fereastra, trăgând și draperiile grele de brocart în dreptul lor. Un fulger răzleț, filtrat de vișiniul draperiei, înflori pentru o clipă pieptul tinerei adormite. Bărbatul însă nu-l băgă în seamă, ci se grăbi să se întoarcă în căldura așternuturilor. Dar făcuse doar [...]
Capodopera tânărului scriitor
Încă un cocoloș de hârtie zbură prin cameră aterizând printre alte o mie pe podea. Și o serie de palme răsunară pe obrajii tânărului cocoșat deasupra mesei, acompaniate în cadență de fraze scurte: – Asta… numești… tu… horror? … Nerușinatule! … Idiotule! … Te… râd… curcile din drum… și-ți bați… joc… de mine… N-ai … [...]
Nebănuita răsplată a lui Moș Flegmă
Cum am luat ieri peste picior povestea originală a Porcului de York al cărui personaj Moș Flegmă este, am cugetat că e nevoie fără de zăbavă de propria-mi variantă, să aibă și Porcul sus-numit de ce se râde. Doresc a preveni stimatul public că-i poveste cu elemente înfricoșătoare după spusa unui trilematic cunoscător de felurile [...]
Aroma dintr-o cafenea
Viața ei avea aroma cafelei: coaptă sub dogoarea nevoii, arsă de dorul și amintirea tatălui, măcinată mărunt în fiecare zi de grija mamei invalide, fiartă înnăbușit la batjocura colegilor de școală, sorbită seară de seară până la zaț în cafeneaua unde servea cafea, capuccino, latte, cafe ristretto, cafe coretto, cafe americano. Dar într-o seară târzie, [...]
Doamna de Pian (4)
În Casa Doamnei de Pian armonia îmbina contrastele. Contrast între luciul întunecat al pianului și căldura sunetului său, între vechimea evidentă a mobilei și luminozitatea ei, între solemnul tavanului înalt și familiaritatea camerei, între ceea ce părea o întreagă lume și era în fapt doar ceea ce mai rămăsese. Soliditatea era dată de realitatea fundamentelor [...]
Un om cu greutate (1)
Să fie un om cu greutate nu-i părea deloc complicat lui Mintendos, ba chiar găsea că-i prea de tot când se trezea dând găuri în pavaj. Și nu pentru c-ar fi fost prea gras ci pentru că, fără-ndoială, cuvintele sale aveau greutate. Nu doar o greutate închipuită, oferită generos de comunitatea sa restrânsă de admiratori, [...]
