Arhivele categoriei: Ganduri, ofuri si venin

Fericire caramizie cu bormasina si erou

Intr-o vineri la ora 12 fix, omul s-a hotarat sa-si cunoasca in sfarsit casa. Dar s-o cunoasca asa, bine de tot, analitic si-n profunzime. Profunzimea casei, nu a omului, ca era cunoastere mai de stanga asa, de la fiecare dupa posibilitati. I-a dat intai tarcoale in lumina amuzata a soarelui, privindu-i caramizile cu atentie de […]

Iubire pe dracu’ – competenta aveti?

Daca stai sa asculti multimea aparent infinita de experti in parinteala, ce lipseste cel mai tare copiilor e… iubire. Dar iubire asa ca o calitate mai putin clara inca decat aburul si mai schimbatoare decat orice – atat de schimbatoare incat fiecare si-o defineste cum ii convine si deci e multumit cat cuprinde. E multumit […]

Un sens pentru zgomot

Urasc zgomotul. Nu sunetele, fie ele cat de puternice ori ascutite, ci zgomotul – amalgam si asalt cacofonic si destructiv, marca inconfundabila a nepotrivirilor, a nepriceperii, a dizgratiosului, a celei mai joase trepte de pe care se poate interactiona cu ceea ce te inconjoara. Nu cred ca e intamplator cat de putin zgomot fac animalele […]

Vietile de carton

Din cata durere interna trebuie ca vine frica de necunoscut? Frica aceea atat de mare incat necunoscutul capata litera mare si puteri magice de nu i se poate nici rosti numele nici recunoaste existenta. “Necunoscutul” – zice omul mic, ori mai bine zis striga ca sa se faca auzit de acolo de jos de tot, […]

Ce-ar fi sa lasati copiii in pace?

In ultima vreme sunt chiar impresionata de exceptionalele rezultate ale abordarilor moderne de cresterea copiilor1. Datorita lor, intalnesc la tot pasul o multime de copii perfect echilibrati, multilateral dezvoltati si aflati deja undeva foarte departe pe drumul spre implinirea potentialului lor. Unii imi pare chiar ca au ajuns atat de departe incat maine-poimaine o iau […]

De ce fi-miu o sa-si castige singur banii de buzunar

Azi dimineata am avut o conversatie educativa, chit ca nu ma inscrisesem nicaieri ca voluntar: ajunge sa am telefon fix se pare pentru ca sa se gasesc diversi sa sune nepoftiti si fara treaba, adica in acuta nevoie de educatie elementara. Personajul de azi era vioi, tanar si agitat cel putin daca nu nelinistit de-a […]

Magazinul de Nimic

De la distanta, magazinul urias pare plin, colorat si vesel ca deh, e magazin pentru copii, iar copiii inca n-au voie sa fie si mai putin decat ultra-veseli. De aproape, rafturi pline de sus pana jos de cutii si forme colorate, de luminite si poze de copii zambitori. De si mai aproape, te apuca ori […]

Balansoarul stanga-dreapta

Aveam vreo 5 ani cand mi-am pus mana stanga la treaba fix ca pe dreapta pe motiv ca “ii dau sa manance la fel”. Motiv care a starnit altminteri mai mult amuzament inca decat nou gasita mea… stangacie. Deschideam usa cu dreapta? Nu-i nimic, se poate si cu stanga. Tineam lingura ori furculita in dreapta? […]

Cer sfatul expertilor

De ceva zile bune ma chinui sa stau dom’le si nu-mi iese. Dar deloc-deloc, si-s la capatul rabdarilor si-al incercarilor. Atata speranta ma mai salveaza ca s-or gasi printre experti -macar in privinta asta sunt linistita ca experti clar exista destui- cativa care macar de mila sa-mi dea si mie un sfat pe tema, fie […]

Enervanta, ma amuz

De cand am incetat sa mai caut in blogosfera romaneasca ceea ce nu exista, am inceput chiar sa apreciez ceea ce exista, chiar daca a trebuit intai sa-i gasesc utilitate. In tot cazul, schimbarea mea de perceptie e binevenita1, chit ca are drept efect secundar o inversiune de termeni in titlu: in loc sa amuz […]

RSS Subscribe to Merisire Twitter: diana_coman

Arhiva:

Comentarii recente: