Arhivele categoriei: In jurul lumii
Cum trăgea Stalin (de) linii
La firul ierbii sau mai bine zis repetiție pentru a fi sub pământ, așa s-ar mai putea numi ceea ce vedeți în stânga. Prescurtat, i se spune tranșee, iar asta e încă varianta de muzeu pe vreme frumoasă, fără noroi, fără morți, fără răniți, fără bombe și fără mitraliere. Ca să nu zic nimic de [...]
Un pic despre vastele spații deschise
Există ceva anume în calmul și întinderea pădurii, a câmpiilor și-a stepei, în apele largi care curg atât de lin încât îți pare apa ca o oglindă care nu curge ci alunecă pe nesimțite. Vastele spații deschise nu-s doar literatură. Vaste sunt clar, deschise doar după ce treci de graniță. Confruntat cu un pașaport care [...]
Două urme, două umbre (foto)
De-atâta grabă mai devreme, nici leapșa n-am făcut-o bine. Repet, poate îmi iese. Și se oferă desigur leapșa cui dorește, poate până sus pe lună, poate printre picături de fiere. O poză mai dragă decât toate drumurile și cerurile și pădurile. Eh, pe-acolo pe undeva. Așadar iată două umbre – două urme pe drumuri medievale:
Celei mai frumoase (foto)
Joaca asta cu cea mai frumoasă, fie ea și poză, e tare periculoasă. Întrebați pe bietul Paris ce poate ieși de-aici. Dar n-am ce face și scormonesc prin poze, de vreme ce Florin a dat cu leapșa după mine (inițiatorul lepșei are măcar scuza că spre mare deosebire de mine, dânsul chiar știe bine ce [...]
S-a mutat Veneția…
Unele orașe se vizitează cel mai bine citind despre ele și ocolindu-le de la distanță când ești pe drumuri. Poate pentru că și-au trăit zilele de glorie mai demult, poate pentru că s-a scris prea frumos despre ele, poate pentru că le-au vizitat prea mulți, poate pentru că…Uneori totuși, ca într-o a doua șansă, le [...]
Din cușca celor care nu cuvântă
Cum a dat soarele și firul ierbii și începe simț-a-vară, am pus traista-n băț și-am dat o fugă până peste munte, adică până pe la Innsbruck. Fuga a fost doar pe drum, că odată ajunși ne-am învârtit doar prin cel oraș și pe cei coclauri căscând ochii și urechile la tot ce mișcă și chiar [...]
Mai bine mai târziu decât niciodată (și mătușa 007)
Îmi cer scuze pentru dispariția neanunțată și prelungită. Sfârșitul de an aventuros a fost urmat de un început vijelios sub amenințarea prăbușirii în capul meu a unui morman de treburi de făcut. Între aventuri și vijelii gandurile mele s-au rătăcit și n-au mai găsit liniștea să se așeze pe ecran. În locul lor s-au găsit [...]
Diferențele culturale nu te calcă pe picior (îți dau direct la cap)
Dacă îmi cerea cineva acum 6 ani un exemplu de diferență culturală, sunt șanse mari că aș fi zis ceva de genul “ei conduc pe stânga și noi pe dreapta”. Ceea ce e o eroare grosolană. Diferențele astea atât de evidente sunt doar ca să
Distracție sau disperare?
În Italia, cu cât cobori mai la sud, cu atât arhitectura devine mai frumoasă și sărăcia mai evidentă. În Salerno, sărăcia e omniprezentă în pereții scorojiți, locuințele meschine, rufele atârnând la uscat de-a latul străzilor înguste și întunecoase, zgomotul și mirosul motocicletelor și mașinilor ieftine și prost întreținute. Iar vara, când soarele pârjolește fără milă, [...]
Bună dimineața, Lana (1)! (Din călătorii)
Știu că sunt norocoasă cum alții nu-s. În fiecare dimineață,
