Arhivele categoriei: In jurul lumii

Inginerie si inghetata de vanilie

Pe spinarea podului dintre stanci, tacane ocazional aparatele foto si maraie infundat si continuu gandacii pe patru roti care aluneca – mai lin ori mai hurducat – in doua siruri monotone, fara capat. Drept raspuns, podul doar se da un pic huta intre stanci, pe cablurile groase care-l ancoreaza dincolo de stalpi, in subteran. De-o […]

Picuri reci in arsita verii (ori de ce urla cainele baskervillez)

Stiti cainele acela misterios, urlator si fioros din Sherlock Holmes? I-am rezolvat misterul mai ceva ca Sherlock Holmes, cu o singura vizita in regiune: daca as trai fix in baraganul acela si mi-ar ploua in cap insipid si friguros in fiecare miez de vara asa cu saptamanile, as urla si eu cu siguranta. Am fost […]

Un climat ranchiunos

Dupa acesti cativa ani petrecuti in Anglia pot spune ca pricep in sfarsit cum si de ce e anume vremea subiect esential in conversatie. Ca de 1 iunie, vantul te ingheata pana la oase in vreme ce soarele rade fara jena si cu toti dintii la vedere, lafaindu-se nesimtit pe cerul altminteri senin. In urmatoarele […]

Cum am ras de-un rege mort

Azi am mers la Vadul Boului1 sa radem de un rege mort de aproape 800 de ani. Ori in fine, sa il discutam cel putin, dar cand e vorba de o discutie care se straduie sa imbine englezii, vanzarea de carti si cercetarea istorica, rezultatul e aproape garantat amuzant. In cazurile fericite (ca acum) se […]

Winchester

E ceva in strazile inca pietruite ale Winchesterului, de nu-mi da tocmai pace. Saptamana trecuta i-am batut centrul istoric in lung si-n lat si undeva trebuie ca mi s-a agatat ceva intr-o rotita inca ascunsa a gandului, de imi revine cu atata forta-n minte. Fac deci inventar si succinta foaie de parcurs mai mult pentru […]

Amintiri din Sibiu

Acum 3 ani si jumatate fix cum ar veni, am fost la Sibiu asa mai pe indelete, plina de bunavointa in a gasi orasului calitati cu carul daca se poate, ori macar cu sacul. Si nu m-am dus singura, ci cu strain adus anume la Sibiu ca la pomul laudat… Sa le iau pe rand: […]

Cand vaca lui Pacala vorbea engleza

Motto: Domnul si doamna Acrituri traiau in borcanul de muraturi1. Precum se stie cu siguranta neclintita si neostoita de-a lungul si de-a latul lumii si-a universului intreg2, Pacala este cu totul o inventie romaneasca, rod si fruct zemos si gustos al spiritului unic romanesc. Dar ca sa vezi chestiunea dracului si facatura diavolului – stucheasca-l […]

Cum trăgea Stalin (de) linii

La firul ierbii sau mai bine zis repetiție pentru a fi sub pământ, așa s-ar mai putea numi ceea ce vedeți în stânga. Prescurtat, i se spune tranșee, iar asta e încă varianta de muzeu pe vreme frumoasă, fără noroi, fără morți, fără răniți, fără bombe și fără mitraliere. Ca să nu zic nimic de […]

Un pic despre vastele spații deschise

Există ceva anume în calmul și întinderea pădurii, a câmpiilor și-a stepei, în apele largi care curg atât de lin încât îți pare apa ca o oglindă care nu curge ci alunecă pe nesimțite. Vastele spații deschise nu-s doar literatură. Vaste sunt clar, deschise doar după ce treci de graniță. Confruntat cu un pașaport care […]

Două urme, două umbre (foto)

De-atâta grabă mai devreme, nici leapșa n-am făcut-o bine. Repet, poate îmi iese. Și se oferă desigur leapșa cui dorește, poate până sus pe lună, poate printre picături de fiere. O poză mai dragă decât toate drumurile și cerurile și pădurile. Eh, pe-acolo pe undeva. Așadar iată două umbre – două urme pe drumuri medievale:

RSS Subscribe to Merisire Twitter: diana_coman

Arhiva:

Comentarii recente: