Arhivele categoriei: Filosofeala

Ne naștem nu doar neajutorați, ci cu un set impresionant de nevoi. Sigur că poate fi doar o întâmplare sau coincidență care se repetă plicticos la absolut fiecare naștere, dar parcă e mai probabil să nu fie lucrul acesta chiar așa întâmplător. Poate că bagajul de nevoi e în fapt averea noastră înnăscută. Pentru că [...]

După cum spune pe aici pe blog o floare de Lotus, undeva pe la pubertate ne pierdem inocența de care nici nu ne mai amintim apoi. Ne amintim totuși, zice Lotus (dacă presupunem că el însuși a depășit pubertatea), că am pierdut ceva, deși nu știm anume ce. Ceva frumos în orice caz, probabil și [...]

Pe scurt, Dumnezeu e emoție, iar Dracul e gândire. Nu vă legați de faptul că n-am zis iubire, pentru că iubirea și ura sunt același tip de rezonanță, același fir ce ține lumea laolaltă. Același fir care conduce brațele păpușii, care-i mișcă picioarele chiar și prin mărăcini, chiar și spre flacără, chiar și prin foc [...]

Memoria e un fel de Oracol cu sfinx integrat la purtător. Atâta doar că Oracolul Memorie e un pic senil, iar sfinxul a întors dosul la poartă și păzește în schimb ieșirea. Pentru răspunsul corect trebuie întâi să găsești forma perfectă a întrebării, bunăvoința în interpretare e dubioasă, iar sfinxul mănâncă informația care nu-i convine. [...]

Nu cu mult timp în urmă, bântuia prin blogosferă o nevoie de definire a dragostei. Serafim inventaria câteva moduri în care oamenii tranzacționează dragostea (o dau, o iau înapoi, o împing drept scuză și-i aruncă vinile-n spinare) și concluziona că dragostea e un mod de viață pe care însă majoritatea lumii îl aplică doar trunchiat [...]