Arhivele categoriei: Filosofeala
Blogul ca o mașinuță de carton
Deși nu mi-am propus anume să inventariez blogurile de limbă română, în cei câțiva ani de când citesc prin jur, s-a conturat pe nesimțite o imagine pe care nu pare să o mai tulbure – în sens de contradicție – cam de multă vreme ceva anume nou. Și zic că n-o tulbură nu pentru că [...]
Așteptarea așteptărilor
De ce oare se opresc oamenii, nu în mijlocul străzii ci în mijlocul vieții? Pentru că mulți, deși aleargă între servici, casă și o bere ori altă “ieșire”, sunt în fapt opriți complet, înțepeniți într-un punct anume al drumului lor. Ori că nu mai văd mai departe, ori că nu mai vor să meargă mai [...]
Sincronizarea omului cu timpul
Tramvai lyonez. (Autorul pozei: JC.) În Lyon cred c-am realizat pentru prima dată ce ușor poți deveni în fapt fantomă. Și nu pentru că aș fi avut acolo mai multe cearceafuri decât aveam nevoie, ci pentru motivul mult mai banal că luam în fiecare zi metroul și apoi tramvaiul ca să ajung din [...]
Curbarea sursei trilematice
Întâlnind eu prin spațiile deschise ale internetului nu doar un articol cu imagine fără de sursă explicită ci și pe autorul comițător al chestiunii, precum și fiind dânsul doritor a oferi un interviu pe temă, am notat rezultatul amănunțit spre veșnică sursă și referință, precum puteți vedea mai jos. Dar să oferim intai un fond [...]
A lua pauză de la “a fi”
Între ceea ce ești și ceea ce scrie pe diplomă că ai fi, e de multe ori prăpastie adâncă și neagră, cam la fel de largă pe cât e incompetența, cam la fel de adâncă pe cât e nepotrivirea, cam la fel de întunecată pe cât va fi nefericirea și chiar disperarea de a face [...]
Ieșirea dintr-un cerc
În deșertul de cuvinte al netului, oazele de gânduri sunt risipite cvasi-aleator și fără hărți complete. Sunt uneori organizate în bloguri, alteori în situri (apropierea lingvistică de domeniul arheologiei nu-i chiar întâmplătoare). În deșertul dintre idei nu-i nimic decât pustiu, nisip de biți, furtuni de advertoriale și fete morgana publicitare. Dar în deșertul dintre idei, [...]
Labirintul vieții
Viața e ca un labirint în continuă transformare: uși se închid, uși se deschid, iar Minotaurul a făcut pui care-au plecat la vânătoare și bântuie cu toții, pândind pe după colțuri, suflându-ne în ceafă, sau auzindu-se în depărtare. Negociem drumul cu noi înșine ori cu pereții, ne luptăm cu Minotaurii altora că-s mai puțin fioroși [...]
Nevoi și dorințe
Precizare: în textul de mai jos, eu când spun nevoie mă refer la percepția nevoii de către o persoană, nu la nevoie ca un element extern, obiectiv. Vorbind despre nevoi ca sămânța vieții, am stârnit ceva discuții, între care cea mai pasională și pasionat urmată pare a fi pe tema “Ași! Dorințe, nu nevoi!” Cu [...]
Sămânța vieții
Ne naștem nu doar neajutorați, ci cu un set impresionant de nevoi. Sigur că poate fi doar o întâmplare sau coincidență care se repetă plicticos la absolut fiecare naștere, dar parcă e mai probabil să nu fie lucrul acesta chiar așa întâmplător. Poate că bagajul de nevoi e în fapt averea noastră înnăscută. Pentru că [...]
Nostalgia inocenței
După cum spune pe aici pe blog o floare de Lotus, undeva pe la pubertate ne pierdem inocența de care nici nu ne mai amintim apoi. Ne amintim totuși, zice Lotus (dacă presupunem că el însuși a depășit pubertatea), că am pierdut ceva, deși nu știm anume ce. Ceva frumos în orice caz, probabil și [...]
