Arhivele categoriei: Autoportret
Eu si lenea
Am o lene magistrala, epocala si de-a dreptul universala in sensul ca ar ajunge pentru tot Universul. Cred ca-i de la frig: el m-a muscat, iar eu la schimb m-am infasurat in lene pe toate partile, sa-mi tina de cald. Si-mi tine de cald dar si de visare, de leganare, de relaxare. M-am intins azi [...]
Blocajul ca un zid
Un om care ajunge într-o fundătură, se întoarce şi porneşte pe alt drum. Ori sparge zidul şi merge mai departe. A treia alternativă e doar întâmplarea că se sparge cumva zidul de la sine, de la un trecător, de la o altă acţiune oarecare. Totuşi, nici un om normal nu petrece zile în şir ori [...]
Miniaventură cu licoare brună aromată
Cum dAImon amestecă ceaiuri și cere păreri, mi-a adus aminte de ceva mini-aventuri create de ceaiuri negre, verzi ori aromate, așa că iată, mă pun pe povestit. Și-s chiar curioasă dacă votează Freud povestirea mai puțin plicticoasă ori irelevantă decât cea despre englezi. E ceva ironie să fie englezii mai plicticoși decât ceaiul, iar altminteri [...]
Pietre-n baltă
Sunt într-o fază de colcăială informatică aș putea spune, offline și online, precum și-n toate direcțiile. Pe blog sunt păianjeni de când n-am mai scris, pe calculator e nebunie de prea mult scris, prin casă sunt încă diverse cutii, prin minte sar gândurile precum puricii, se învârt ideile precum ceva feline pline de voluptatea leneviei, [...]
Organizare
Cum tot dau în ultima vreme peste acest text scris cu mai bine de 6 ani în urmă, mă gândesc că dacă l-oi pune la vedere pe blog, s-o liniști din nou prin adâncurile calculatorului, să stea acolo în pace. Și măcar ca sezon se potrivește, chit că restul recunosc mai degrabă în amintire decât [...]
Ineficiența furnizorului de cuvinte
Sunt ferm convinsă că dacă nu știi ce să scrii e din cauză că n-ai citit suficient. Asta e clar, dar ce-i mai puțin clar e dacă există în fapt în realitate noțiunea abstractă de citit suficient. Și dacă am eu ochi s-o văd, s-o recunosc, s-o cred. De parcă n-ar fi suficientă această neîncredere [...]
Geometria simțirii
Mă bântuie numărătoarea Lukăi, pentru că-mi cade greu, pentru că-mi șade-n curmeziș oricum aș pune-o, pentru că o tot ronțăi pe la colțuri și nu-i dau de miez, ori n-o pricep. Ca exercițiu întru înțelegere, am încercat și eu să număr, dar eu nu le am cu numerele ori ele nu le au cu mine, [...]
Pozeeee
Discutând eu cu lumea de pe fundul butoiului tăcerilor mele încruntate (adica eu eram acolo, ei erau la soare și floricele, veseli și voioși), s-a vădit că am …lipsuri. Mari. Pe blog. Ce mai, găuri negre prin care esența blogului mi se scurge mai ceva ca sângele prin vene. Vestea bună e că aceste găuri [...]
Fragmente
Scuzați absența, adevărul e că am cam spânzurat timpul la uscat în soare pe craca copacului de mai să se usuce blogul, am alergat pianul care trâmbița dansând can-can și m-am uitat așa de lung la elefant că i-au crescut picioarele și-a fost încălecat de îngeri. Dali, prevăzător din fire și din mustață, avea deja [...]
Doamna de Pian (4)
În Casa Doamnei de Pian armonia îmbina contrastele. Contrast între luciul întunecat al pianului și căldura sunetului său, între vechimea evidentă a mobilei și luminozitatea ei, între solemnul tavanului înalt și familiaritatea camerei, între ceea ce părea o întreagă lume și era în fapt doar ceea ce mai rămăsese. Soliditatea era dată de realitatea fundamentelor [...]
