Scrisul fain, nu tocmai si cam deloc



September 27th, 2017 by Diana Coman

Mi-a amintit Alex in comentarii aici cum ca scriam lucruri faine... in 2011. Chestiune care are in ea la seminte de adevar cat sa faca de rusine ditai palaria de floarea soarelui la o adica. Dar sa le iau pe rand si pe numere cum ii place inginerului din mine:

  1. Citind acolo unde arata Alex adica postari ale mele proprii numai ca din ani trecuti, din alte vieti, constat pe partea dubioasa ca le-am si uitat iar pe partea pozitiva ca totusi... imi plac. Cand zic uitat zic fix atat ca le-am scris si deci cu asta scos din memoria activa s-ar zice - totusi le recunosc daca le citesc, normal, ca doar au fost si deci sunt tot ale mele. Si chiar mai bine decat atat, sunt in continuare fix de acord cu ce zic acolo, nu gasesc nimic de care sa ma dezic anume, 6 ani mai tarziu. Nu-i rau deloc per total.
  2. Chestiunea cu "in 2011" pune degetul - voit sau nu nici nu conteaza - pe ceva rana pe acolo prin 2012 cand am nascut ori altfel spus am invatat sa mor la un fel ca sa dau viata. E ceva lectie dura acolo si nu prea lasa loc de nimic altceva pana nu iesi pe partea cealalta.
  3. Desi am scris din cand in cand (rar da' exista!) in toti anii astia din 2012 pana acum, am scris de multe ori la... suprafata sa zic asa, ca aici despre timpul meu de gumilastic. Poate la suprafata doar pentru ca acolo macar mai era si ceva aer, spre deosebire de adancimi, nu-i tocmai clar.
  4. Din prima si la cea mai razanta citire a articolului din 2011 de-l mentiona Alex mi-a sarit in ochi cel putin o diferenta majora: acolo si atunci e scrisul plin de energie activa, fie ea si partial de nervi la o adica, dar mai important e ca-i scris si descris pentru ceea ce voiam sa fie, sa fac, sa existe. Si nu, nu-i vorba ca n-as mai vrea intre timp ori ca n-am mai vrut toti anii astia - e doar ca s-a schimbat pentru o vreme directia cum ar veni. Si atunci am scris mai mult cum se vede in articolul anterior astuia - scris descriptiv, ilustrativ intai de toate pentru mine, cautator ori atribuitor de sens si legaturi poate mai mult interne, personale, de interes posibil doar al meu si-al celor strict apropiati.

Interesant pe undeva ca am remarcat comentariul asta fix acum, fix cand voiam sa scriu cam ce-am scris mai sus numai ca inca n-aveam ancora cum ar veni. Pentru ca in cei 5 ani de au trecut n-am scris mult, dar am crescut si am ajuns iata iar intr-un punct in care mai exista si energie libera si timp si alte perspective. Intr-un cuvant exista iar motivul pentru care mi-am facut blog in primul rand: pentru ca am, pur si simplu, de scris, chiar de-ar fi doar pentru mine insami peste inca 5 ani cand mi se va intampla posibil iar sa gasesc ca recitesc drept nou ce-am scris demult, cu ani in urma. Altfel zis, macar un cititor am asigurat, pe viata chiar!

Comments feed: RSS 2.0

7 Responses to “Scrisul fain, nu tocmai si cam deloc”

  1. Claudia says:

    Hihi, îmi sună familiar totul :) Eu deja am început să scriu, atunci când mă lovește nevoia, note private. Și pe blog mai scriu, dar nu anunț toate postările pe fb, cine le descoperă bine, cine nu iar bine, eu știu că sunt acolo și am mare nevoie să le știu acolo, e un soi de normalitate care continuă să existe...

  2. Diana Coman says:

    Heh, tu ti le stiu ca te citesc, da :)

    La mine se cam scriu mai degraba mental si intern decat extern, asta-i modelul natural. Dar are si scrisul extern rolul si utilitatea lui iar uneori mai da si peste, in afara.

    Altminteri de normalitate tot ce pot sa zic e ca intr-adevar (desi nu pare/are sens complet inainte sa vezi pe bune) mai mult se... reaseaza ori re-creeaza, ca e in esenta o normalitate noua - pe undeva la fel, prin alte parti diferita, ca orice curgere si evolutie asa, pana la urma.

  3. Cristian says:

    Pe vremea aia scriai și cu diacritice :-)

  4. Diana Coman says:

    @Cristian Da, dar aia chiar nu-mi pare pierdere reala.

  5. Cristian says:

    Dacă te încălzește cu ceva și Mircea Popescu scria lucruri faine prin 2011, iar acum...

  6. Diana Coman says:

    @spyked Eh, exercitiile se dovedesc (nesurprinzator de altfel) mai degraba in fundal cum ar veni, tot nu le am cu exersatul public nicicum, mai mult pe invers. Da' se intoarce motivul principal pt care e blog dintai: ca adica am ce scrie (ca rezultat al "exercitiilor").
    Si ca bonus dupa atata vreme procesul asta pare cu mult mai putina (inca nu-i fara)... frictiune. Pe de alta parte intre timp am si impartit in doua ca sa nu amestec limbile dupa cum imi vine sa scriu dar in fine, aia-i alta chestie deja.

    @Cristian Daca n-ai chiar observat pana acum in atatia ani totusi sunt mai cu ...termostat intern asa. Adica nici nu ma incalzeste nici nu ma raceste la o adica ce fac/patesc altii, indiferent. Da' altminteri strict la subiect daca tot ai zis, chestiunea acolo e de care evalueaza Trilema la un punct sau altul.

Leave a Reply