Fragmente la 4 ani si-un pic



October 12th, 2016 by Diana Coman

Imi arata manuta pe care luceste o boaba de sange cat un varf de ac si-i vine a plange:

- Doare, mami!

- Pai doare, dar nu mult si o trece. E doar o zgarietura. Cum de-ai capatat-o?

- Nu stiu.

- Ei vezi, nici n-ai bagat de seama. Da' nu-i nimic, ,asa-i lumea asta mai cu tepi, te mai zgarii dar trece.

S-a uitat la mine si daca a vazut ca nu-s nicicum ingrijorata ori suparata, i-a... trecut.

***************************

- Mami, copiii se duc la scoala doar cand sunt mai mari?

- Da. Cat sunt mai mici merg la gradinita asa cum mergi tu acum.

- Si o sa merg la scoala cand mai cresc?

- Da, la anul mergi la scoala.

- Dar mami, atunci invatatoarea o sa fie singura la scoala pana mai cresc eu!

***************************

Ma intreaba el cu morcovul in coltul gurii:

- Mami, morcovii au zahar?

- Daca nu le pui, nu au zahar, nu.

Dupa cateva secunde de rontait bine si morcov si raspuns, revine cu ce-l interesa de fapt:

- Deci poti manca muuuulti morcovi?

- Sigur ca poti, daca ii ai.

- Am sa mananc o suuuuta de morcovi! Zise el si decarta un cotor de morcov rontait pe jumatate, veni si inspecta farfuriile ("mami, locul asta pentru ce-i? carne? bun; si mai ce?") iar apoi multumit de rezultate si de posibilitatea a o suta  de morcovi se aseza la doi pasi mai incolo, picior peste picior cu cartea-n brate pentru studiu aprofundat de tractoare, basculante, betoniere, buldozere si macarale. Suuuute de macarale.

 

Comments feed: RSS 2.0

Leave a Reply