Picuri reci in arsita verii (ori de ce urla cainele baskervillez)



August 5th, 2015 by Diana Coman

Stiti cainele acela misterios, urlator si fioros din Sherlock Holmes? I-am rezolvat misterul mai ceva ca Sherlock Holmes, cu o singura vizita in regiune: daca as trai fix in baraganul acela si mi-ar ploua in cap insipid si friguros in fiecare miez de vara asa cu saptamanile, as urla si eu cu siguranta.

Am fost de curand intr-o expeditie (ca n-o pot numi vacanta) pe verzile plaiuri englezesti, fix pe langa Exeter si deci pe langa baraganul baskervillez. Pe harta precum si-n realitate da' numai cand e soare, zona arata chiar bine: dealuri verzi si domoale, paduri faine, apa marii la o zvarlitura de bat intr-o parte si baragan inverzit la o zvarlitura de pietricica in partea cealalta. Numai ca direct la botul calului (care cal trece pe drum pe bune, nu-i bai, ca traficul poate sa astepte, doar de aia e drum) clima e mai murata decat un butoi de acrituri si mai racoroasa decat beciul cel mai adanc. Asa ca in miezul verii dai drumul la caldura, mai pui o haina pe tine si altminteri iesi pe usa cand e soare si n-apuci sa incui ca deja s-a innorat si a inceput sa-i curga nasul. Nasul cerului zic, ca aia nici ploaie nu-i, nici vara nu exista.

DSC00404DSC00422

Totusi, ocazional si indaratnic, mai da si cu vreme frumoasa. Moment in care intai nu crezi, iar apoi alergi repede-repede la sus-mentionata mare, cu gandul complet ne-englezesc ca ai putea adica sa inoti. Ha ha (ori hau hau?) zise cainele baskervillez de prin tufisuri, curatindu-si blana de maracini. Da' unde te crezi aici, la Mediterana? Se cheama "Riviera" da' numai asa ca sa avem si noi falitii nostri, doar nu suntem mai prejos. Apa marii sta ea cum o sta coloristic, ca n-am musai nimic de reprosat albastrului, da' sta cam la frigider termic. Noroc ca pichipontul din dotare era hotarat sa faca fix ca maica-sa si deci daca ea tot s-a varat cu picioarele macar in apa, atunci musai si el. Pentru lopatitul nisipului rosiatic n-a avut nevoie de indemn ori model insa. Si spre fericirea lui totala, indiferent de vreme ori de lipsa unei veri rezonabile, trenul cu aburi si carbuni tot merge, ciu-ciuuuuuuu....

DSC00427

 

Comments feed: RSS 2.0

2 Responses to “Picuri reci in arsita verii (ori de ce urla cainele baskervillez)”

  1. mosu says:

    :) trebuie sa recunosc ca si eu aveam o imagine mai umana despre anglia; d-asta conturata de prin filme; dar mi-a stricat-o o prietena care a lucrat pe acolo o vreme si mi-a explicat ce si cum
    pacat!

  2. Diana Coman says:

    E de-a dreptul bizar totusi ca mai mereu se opreste asa fix inainte de a reusi sa fie rezonabil per total. Ori zona e frumoasa dar vremea e imposibila, ori vremea e mai rezonabila dar te calci pe picioare si inca pe cele nespalate cum ar veni ori... Nu-mi dau seama inca daca e pur si simplu stilul local gen cand e mancarea buna aruncam si ceva muci in ea la urma ca altfel nu se poate ori ceva. Da' se pare ca o sa mai am timp sa investighez...

Leave a Reply