Revin acus repede-repede, cat sa nu se faca luna de cand am disparut in ceata internetului si-am lasat blogul in paragina - am fost oarecum ocupata cum s-ar zice cu un fericit eveniment, miracol, initiere, schimbare, inceput, trecere, ziceti-i cum vreti. Eu zic doar ca-s acum bine, ca am un pui de om pe nume Victor, ca inca n-am descoperit lenea de care spuneam, dar am redescoperit somnul-instant, somnul-in-orice-pozitie si-n orice moment, somnul ca un leac pentru toate relele si urateniile lumii, somnul acela dupa care sunt in stare sa iubesc lumea intreaga cu prostii si idiotii ei cu tot. Somnul ca innoire.
Si in mod curios nu m-a pocnit inca nici un fel de caramida-n cap - zic de caramida aia pe care o asteptam asa transformatoare sa-mi piarda mintile la troc inegal cu o mare de simtaminte coplesitoare-n care sa ma inec fericita, recunoscatoare si - optional - cu ranjet vesel si ochii muiati in lacrimi.1 Nu ca n-ar fi simtaminte - oho, sunt destule, sunt chiar si lacrimi (si ele stiu pentru ce sunt). Dar inca e si ratiune acolo, ramane fix ancorata in realitatea imediata, cooperanta si ajutatoare, alaturi de simtire. Si suntem tare bine asa, si eu si Igor si Victor - incepem a ne cumpani in trei in echilibru nou, in mod curios mai implinit cumva, ca atunci cand toate se potrivesc, crescute organic.
Singura bizarerie -poate- e faptul ca s-ar zice ca-mi lipseste... masura. Ori poate nu tocmai ca mi-ar lipsi, ci ca nu-i cea obisnuita - e o masura a mea proprie, cam larga se pare fata de cea obisnuita, asa ca incap in ea toate cele ce se cer facute si mie nu-mi par musai multe, desi poate sunt ca altfel n-as avea apoi de ce sa ma mir uneori de unde oboseala. Si mai incape pe langa ele si o pofta cumplita de citit, de scris, de inceput ceva nou.
Asadar am pofta de scris, am idei, am motive. Dar am si lene anti-scris (nu lene generalizata, ca aceea e tot lipsa) precum si o scuza ideala acum sa creasca lenea si sa infloreasca...
Caramida aia care sa ma faca sa vorbesc numai despre copil, despre alaptare, despre intarcare, pus la olita, pus la somn etc. Neah, n-a lovit, deci nu exista, regrete. ↩
Comments feed: RSS 2.0
:) să-ți trăiască!
@ Diana Coman: :-) Sa-ti fie buna revenirea si sa va fie cu implinire acest nou inceput in trei! Si bun-venit pe lume lui Victor!
Da, banuiam ca asteptarea a luat sfarsit, pentru ca te-am cautat aici, pe blog, in cateva randuri, si nu te-am gasit si-atunci am chiar trimis un mesaj in privat, pe una dintre adresele de mail ale tale pe care le aveam la indemana dintr-o corespondenta anterioara.
Ne-om mai regasi pe aici si om mai discuta, cu siguranta, mult si multe! Abia astept!
Pana una-alta, te simt din randurile tale mai tonica si mai vioaie decat eu insami sunt...In mine adasta inca, din cate se pare,chemarea aiasta a "pesterii", despre care spui ca nu ti-e intrutotul straina...
Nu-i vorba ca n-as avea de scris, ci inca mult si multe, caci simtiri sunt cu toptanul, doar ca, pe de o parte, sunt iarasi in pribegie, si pe de alta parte sunt unele ganduri care refuza - nush' de ce - "inregimentarea" in cuvinte...Citesc in schimb cu aviditate tot ce-mi pica in mana.
La buna regasirea, asadar, Diana draga!
P.S.: Si da, am zambit duios la partea aceea cu "somnul ca innoire"! Sugestiva formulare ai gasit! Si adevarata! :-)
draga mea, felicitari! sa fiti sanatosi toti trei. noi o sa stam cuminti aici si o sa te asteptam.
@belgianca Multumesc frumos si sper ca n-o fi asteptarea asa lunga :)
@ioana75 Multumiri pentru urari si pentru cautare - totusi s-a ratacit emailul tau ca nu l-am gasit nicaieri, poate il retrimiti. Timpul "pesterii" ori al disparitiei in peisaj cum ii ziceam odata e uneori timp de acumulare ori de "digerare", cu rostul si durata lui, nu-i graba.
@coolnewz/Ratatouille Scuze de intarziere, ca se ratacise comentariul tau - sa fie :)
Noa, si habar n-aveam. Ce-i drept, nici de unde sa stiu nu era. In orice caz, sa-ti traiasca copilul :) si sa se faca la fel de al dracu' ca tine.
Baga o imagine cu trioul.
Caramida au luat-o cititorii in cap sau ceva.
@ Diana Coman: Am retrimis azi mesajul ratacit pe adresa de mail care imi era mie cunoscuta (nu stiu daca e intelept sa o enunt aici, dar intrucat banuiesc ca te cauta acasa, pe blog, doar prieteni, e vorba de adresa aceea cu dia04...acolo trimisesem mail-ul despre care am pomenit.)
@ Freud: :-) Ti-am raspuns la mail, sa stii! Iertare pentru intarziere, chiar daca nu m-a tocmai atins caramida aceea despre care vorbesti, loveste adesea - in mine, cel putin - chemarea aiasta blestemata a "pesterii", despre care ii scriam si Dianei...
@ Alex: Te sustin in cele scrise, si eu zic sa se faca Victor cel putin la fel precum mamica lui!... :-)
Eu o să-ți urez tradiționalul pics or it didn't happen! :-)
@Cristian Lol, greu de crezut de unde privesc eu :D Oi ajunge sa pun si poze, da' mai ai rabdare.
@ioana75 Acum a ajuns si mesajul, multumesc frumos - eu inca ajung online insa mai printre picaturi asa.
@Freud Lol, si doare?
@Alex Ahahaha, asta-i cea mai tare urare de pana acum. Sa fie deci!
(Promit sa pun si poze, dar mai dureaza un pic...)
Am pus si 2 poze, iaca.
Foarte fain! He he, spun drept, is de-a dreptul precum foca :D
Mi-s dragi puii de om cum nu se poate, sunt cat se poate de frumosi si dragalasi.
Sa va creasca sanatos si sa va bucurati de el sanatosi!
Florin, sa fie, multumim frumos - asa-s puii de fel, sa fie dragi cui ii vede, ca doar deh, au nevoie multa sa fie indragiti tare :)
E daia de lego gen.
@Freud Pfff, de lego si singura, ce sa faci cu ea?