Am zis ca scriu si n-am mai scris. Nu aici. Am zis ca fac un sablon nou pentru blog si nu l-am facut. N-am zis ca plec, dar am plecat, n-am zis ce caut, dar am cautat. Si am gasit, anume motivul pentru care nu-mi gasesc nicicum mare tangenta cu blogosfera de limba romana: pentru ca eu caut directii, interes ori experienta in ceea ce citesc. Si pentru ca majoritatea celor care scriu ofera mai degraba instantanee de...stari, de senzatii personale mai mult sau mai putin epidermice in intensitate, dar cam intotdeauna superficiale in abordare, trairi personale punctuale, neintelese, nefructificate, nelamurite chiar celui ori celei care scrie.
Mai ofera blogurile in romana o hlizeala ieftina, echivalentul in scris al batailor cu frisca, minus atmosfera de petrecere. Uneori se simte de parca bataia s-ar vrea mai degraba cu pietre decat cu frisca, dar recuzita e cea care este. In compensatie - ori in consecinta, nu mi-e clar - se mai ofera si lapidari frenetice, din cele in care autorul a gasit un morman de pietre, un ceva -ori cineva- oarecare, de poate servi drept tinta, si da a descarcare, a furie pe tot si pe toate, a nervi de nevrotic, a isterie.
Cand nu-i nici una din variantele de mai sus, sunt in schimb pareri neavenite, nesustinute, neargumentate, neimportante pentru nimeni altcineva in afara celui care le varsa pe pagina pretinzand ca le scrie. Sunt sfaturi despre cum sa faci bani cu blogul, date de oameni care n-au facut nimic cu blogul, nici macar n-au scris cu adevarat ceva serios acolo. Sunt "analize" despre evenimente politice locale ori internationale de la oameni care nu par sa aiba idee prea clara ce-i politica ori cu ce se mananca ea - e eventual un fel de indeletnicire murdara a conspiratorilor mondiali. Sunt propuneri de actiune fara urma de ratiune. Sunt sfaturi despre orice, continand absolut nimic.
Cam in acelasi stil cu sfaturile acelea despre orice, date de un oarecare pe o tema la-ntamplare, se mai ofera si incercari crunt si dureros ratate de sofisticare, erotism, nonconformism si explorare. Uneori rezultatul e vag umoristic, cam ca un copil care-i convins de vitejia lui nemaipomenita in a "explora" pragul propriei camere, ca mai departe pe hol oricum nu s-a avantat ca era prea intuneric si infricosator. Totusi, copilul rareori se pretinde si sofisticat in asemenea incercari.
Mai sunt apoi pur si simplu panouri personale, pe care-s insirate poze cuminti si cronici pline de banalul unui cotidian expus in cele mai obisnuite amanunte. Uneori sunt aceste panouri marturii ale iubirilor obisnuite macar, chiar daca-s acele iubiri care mai mult cer adoratie din jur decat sa ofere fie si o frantura anume de revelatie ori de lumina, de semnificatie, de interes pana la urma pentru oricine altcineva in afara autorului si a obiectului adoratiei sale.
Urcand incet-incet pe panta anevoioasa a unui continut citibil, se mai gasesc uneori (mai rar) incercari oneste de expresie, de scriere, de comunicare ori chiar de analiza ori invatare. De pretuit fiecare in parte pentru incercare, de apreciat reusita, de plans faptul ca cel mai ades lipseste totusi substanta mesajului. Ori nu transpare. Si mai lipseste in fapt aproape mereu acel interes anume al autorului, spuneti-i nevoie de scris daca vreti, spuneti-i pasiune, spuneti-i ardere reala. Un interes oarecare sa fie, dar puternic, dand o directie - o directie cu care sa-ti poti gasi ori macar stabili, fie si temporar, tangenta.
In sfarsit, exista totusi, desigur, cateva bloguri in romana unde se scrie bine, se scrie cu subiect, cu substanta, cu competenta, cu onestitate, cu dorinta -ori nevoia- de a oferi ori macar lamuri pentru sine ceva. Am mentionat odata cateva, mai sunt si altele, dar sunt atat de putine... In consecinta, directiile oferite sunt si ele putine, un set restrans pe care mai degraba il explorezi in cateva zile, nu in ani si ani de lectura si interactiune. Ca intr-un orasel micut din care te trezesti ca ai iesit deja de mergi prea repede, la fel imi pare si blogosfera romaneasca: de cauti ori citesti un pic mai mult ai ramas deja fara bloguri de citit, stii deja toate directiile de se pot numi cu-adevarat directii precum si micii pasi facuti timid de-a lungul lor. Si-ti vine parca sa pleci cateva saptamani ori luni ori ani, linistit ca n-are sa fie avansul prea mare sa nu poti recupera, sperand totusi ca vor fi macar interesele mai variate atunci, sa ai de ce te alipi cumva cu adevarat, sa ai ce discuta serios, sa nu mai simti nevoia sa pleci iar in lumea larga cautand pur si simplu experienta altor vieti cu adevarat traite, cu onestitate si generozitate explorate in scris.
Cautand adica, de exemplu, un autor precum Cheryl Strayed, cu o dragoste nu doar a vietii ei ci chiar de viata.
Comments feed: RSS 2.0
eiii… nu-i chiar asa de micut nici oraselul asta; nu prea se vede cat de intins e, dar este; mai ales ca si orasele din romania au devenit din ce in ce mai mici, vezi ultimul recensamant… :)
ce scriu oamenii… diverse desigur, pana la urma blogul a plecat de la ideea de jurnal on-line; mai interesant ar fi sa vedem de ce isi fac plublice jurnalele…
cred ca un motiv ar fi nevoia de comunicare, intr-o lume care te sugruma si te impinge mereu inapoi in cutiuta ta…
alt motiv important ar fi nevoia de a-si dezveli interioul, din acelasi motiv al lumii apasatoare care nu-ti permite sa fii tu insuti…
cu siguranta mai sunt si altele…
Mosule, e imaginea de o dai tu calda si buna, stii cum se spune, chiar ca painea calda. E intins oraselul, cum bine zici, dar mie imi tot pare intinderea asta asa mai mult de numar decat de sensuri... Ori zici ca ma uit eu prea intunecat?
Si apoi lumea aceea de nu-ti permite sa fii tu insuti spui ca nu-i tot cea de scrie si pe bloguri?
"Mai ofera blogurile in romana o hlizeala ieftina, echivalentul in scris al batailor cu frisca, minus atmosfera de petrecere. Uneori se simte de parca bataia s-ar vrea mai degraba cu pietre decat cu frisca, dar recuzita e cea care este. In compensatie – ori in consecinta, nu mi-e clar – se mai ofera si lapidari frenetice, din cele in care autorul a gasit un morman de pietre, un ceva -ori cineva- oarecare, de poate servi drept tinta, si da a descarcare, a furie pe tot si pe toate, a nervi de nevrotic, a isterie."
Când ţi-am citit paragraful acesta te-am revăzut pe tine în multe din "articolele" tale care au generat astfel de stări, sau care chiar ţi-au creat statutul de personaj principal în stările conflictuale autocreate.
Scriind cele din citat e ca şi cum ai spune: Vaaai ce scârbos este să te fuţi, eu nu fac aşa ceva niciodată în viaţa mea". Lucru pe care îl şi cred, de altfel.
Vezi c-ai scris gresit blegosfera.
Depinde de ce intelege fiecare prin blegosfera si ce asteptari are de la dansa.
@Mitzaabiciclista Impresiile sustinute cu credinte sunt impresionante.
@Florin Absolut, realizez ca-i mare problema cu asteptarile la mine, nici nu zic alta. Da' nici sa-mi retez asteptarile nu vad de ce-as face-o...
Chiar că se termină repede blogosfera românească. Şi nu doar asta, dar 90% din timp ai senzaţia că totul e ca în orăşelele sovietice, unde, deşi diferite, străzile au acelaşi nume, ele sunt gândite la fel, clădirile sunt identice etc. Desigur, cu menţiunea că în cazul blogosferic, decorul e mai degrabă rococo.
@Bogdan Ha ha, buna si foarte corecta imagine ai dat cu decorul rococo :))) Problema "sovietica" e dureroasa rau pana la urma, de s-a mutat ori replicat si in online. Dar da, din cata diversitate ar putea sa fie ori parca te-ai astepta sa fie... groaznic de putina e dincolo de ornamentele rococo favorite.
Moşule, ce tânăr eşti... Senzaţia mea este că nu apuc să citesc tot ce găsesc bun. O fi pentru că nivelul meu e mai scăzut, posibil, dar cred că înţelesul termenului calitate, aşa cum reiese din acest articol, este strâns-legat de acela al afinităţii...
De fapt e remarcabil cit de putin s-au miscat lucrurile din 2009 incoace. Da' poate la anu'.
@Lotus Eu am vorbit intai de diversitate (lipsa ei) si profunzime ori macar onestitate in abordare (lipsa lor). De ce nu dai link la ceva articol unde povestesti ce-i asa extraordinar in blogosfera daca tot zici ca e foarte mult?
@Mircea Popescu Nu-l stiam, merci. Si da, foarte mare diferenta nu-i vizibila, chit ca articolul tau merge un pic mai departe pe tipurile de autori, iar eu recunosc ca sub o anumita straduinta vizibila i-am varat pe toti in aceeasi oala, ca diferentele nu mi s-au mai parut de mare interes dincolo de unul asa, pur arhivistic ori antropologic probabil.
@Diana Coman Simplu, pentru că nu am aşa un articol. Eu am înţeles ce ai scris tu dar am uşoara senzaţie că tu ai o abordare de profesor în care blogurile ar trebui să fie asemenea unor manuale. Eu crd că găseşti bloguri profunde chiar dacă nu toate articolele de pe ele sunt astfel (ceea ce e şi normal) şi chiar dacă sesizarea acestei profunzimi implică o citire a lor din unghiuri diferite. Asta-i tot.
Sunt de acord că la orice majoritatea va fi, întotdeauna, mediocră, iar asta prin definiţie. Deşi ştacheta la bloguri e undeva mai sus decât la discuţiile din offline de zi cu zi.
@Lotus Daca nu e, se poate face. Depinde, evident, daca se chiar merita sau nu.
Altminteri e simplu de verificat impresia aia de o zici: vezi articolul de-l dau ca exemplu si daca-ti pare ca e gen manual.
Nu, nu e.
Acest orasel micut de-i blogosfera in Cuvintele Dianei...
Descrierea blogosferei .ro, in cuvintele Dianei!...
[...] In orice orasel micut, impresiile sunt sustinute cu credinte si sunt, pe cale de consecinta, impresi... (Nota: Intrucat marea mea nepricepere intr-ale internetilor m-a impiedicat sa descopar pana acum pe wordpress „institutia” link-ului targetat, trag nadejde ca Diana va fi atat de buna cu mine incat va intelege ca randurile de mai sus sunt o trimitere catre acea parte din comentariile de pe blogul ei exact unde aceste cuvinte se regasesc! Cu scuzele de rigoare…) [...]
[...] total pot zice ca se sustine fara probleme impresia mea anterioara, dar exercitiul in sine a folosit totusi la ceva: cand vezi atata repetitie si atata nimic insailat [...]
[...] cand am incetat sa mai caut in blogosfera romaneasca ceea ce nu exista, am inceput chiar sa apreciez ceea ce exista, chiar daca a trebuit intai sa-i gasesc utilitate. In [...]