Eu n-am nostalgii cu trenuri pe care să mi le poată termina CFR-ul. Pentru că nu mi-au plăcut trenurile niciodată. Niște monștri urâți, mătăhăloși, gălăgioși și chiar periculoși. Imaginația mea promptă îmi servește de fiecare dată la aproprierea trenului membre zburânde de sub șine, cai cu șira ruptă, mașini zob și astfel de imagini înviorătoare.
Probabil din cauza acestui profund atașament față de trenuri, am călătorit cu ele atât de mult (1) încât până și imaginația mea s-a lăsat păgubașă. Și da, pot spune liniștită că majoritatea trenurilor CFR sunt un fel de moartea pasiunii, mai ales cele "personal" (am experimentat de două ori și nici că mai vreau altă dată, mulțumesc frumos). Dar în mod curios, în ultima vreme cel puțin, mai există și trenuri care arată chiar... rezonabil. Problema cu ele însă rămâne faptul că-s mult prea pline, că-s prea ades în întârziere, că prin ele mișună tot soiul de cerșetori care fac pe vânzătorii ambulanți, prea mulți nespălați mai ales vara și îngrozitor de multe papornițe în orice anotimp (2).
Totuși, trenurile CFR mai modernizate, chiar și la minim, arată surprinzător de similar celor din Italia. Adica mult mai prost chiar și decât cele franțuzești. Care-s la rândul lor cam jalnice față de majoritatea celor nemțești. Care sunt funcționale și seci față de trenurile austriece cu care e pur și simplu o plăcere să călătorești.
Probabil fără legătură, prețurile biletelor pe o curbă ascendentă ar urma cam același pomelnic de țări.
(1) Ba chiar prin mai multe țări europene, de pot face comparația CFR, SNCF, Trenitalia, OBB și DB cel puțin, cu lux de amănunte și cu toată încrederea unor călătorii frecvente, nu unora ocazionale.
(2) În mod curios diferă numărul totuși în funcție de regiunea prin care trece trenul, dar să nu divagăm. Iar pentru cei care se simt atinși dacă dau nume de regiuni, sper că-i încălzește dacă spun clar și decis că gara din Ploiești arată și ea infect. Chit că în vest au făcut peroane noi care arată bine iar la sud au vopsit și văruit fațada. Totuși, din două gări cu câte o parte civilizată fiecare, încă n-a ieșit una singură completă. Deocamdată asta este.
Comments feed: RSS 2.0
Mei, şi mie mi-i frică de trenuri, dar tocmai de asta le şi admir: forţa aia irezistibilă, de mii de cai-putere. Pur şi simplu o locomotivă alergând pe şine suturează orice vise frumoase despre maşini personale.
Ce-i păcat este că pe la noi căile ferate sunt operate cu români, ceea ce înseamnă o corupţie excesivă. Mi s-a întâmplat o dată (singura dată, de altfel) să mă trezesc prins în Gara Nord Bucureşti şi să n-apuc a-mi viza permisul de călătorie. Am urcat, mi-a pus "naşul" sub nas o listă de tarife absolut înfiorătoare, apoi mi-a tranşat şmechereşte să iau un loc că se rezolvă. Aşa că am dormit întreaga distanţa între Bucureşti şi o localitate de lângă Sibiu, iar înainte de coborâre a venit să-şi colecteze obolul. Gentilom, n-ai ce zice.
Zic localitate pentru că trebuia să fac joncţiunea cu un alt tren care pleca spre Sibiu, la 6 minute distanţă. Timp prea puţin să alerg la ghişeu, aşa că am urcat şi-n al doilea tren (personal, de data asta) fără bilet. Gol vagonul, am lăsat geanta în compartiment şi am plecat să-l caut pe naş. Acesta din nou cu explicaţii despre preţ, i-am arătat buzunarele goale. A ridicat din umeri şi asta a fost tot, ba chiar m-a certat că mi-am lăsat geanta nesupravegheată. Am stat la şuetă până la destinaţie ...
@dAImon Hmmm, pot sa pricep ce zici, dar cam... nepotrivita, impersonala forta asta. Inca nu gasesc fix ce-mi taie pofta, dar cert e ca trenurile nu ma prind deloc.
Folositoare descrierea experientei tale cu nasul. Si-mi aduce aminte de comparatiile de le faceam intre controlorii italieni si cei germani. La italieni: "- n-aveti bilet, trebuie sa va dau amenda 50 de euro. -vai, dar n-am ajuns, n-am putut, n-am stiut, nu stiu cum de s-a intamplat, dar nu se poate, dar lalalalululullilili - bine, dar e imposibil asa ceva, nu-i corect fata de ceilalti, spuneti-mi ce sa fac - !? ?! dar stiti ca n-am putut, n-am stiut n-am... - ei nu, dar spuneti dumneavoastra ce sa fac si eu acum - !! ?!" - si tot asa pana cand in general se lasa pagubasa toata lumea si trenul ajunge la destinatie. La nemti: "biletul dumneavoastra nu este pentru acest tren. Aveti de plata 25 euro+10 euro suprataxa, adica 35 euro." "-dar stiti ca, hm, ca..." "-aveti de plata 35 de euro!". Mai lunga conversatie de atat n-am prea vazut, ca intai ca realmente e clar ca n-ai cu cine discuta si al doilea ca probabil altminteri se cheama ceva politist si basta. Dar deh, nu-i "uman" si nemtii-s "reci". Nu stiu cum se face ca mai ca ma ia cu frig de la "caldura" asta a italienilor si-mi tine de cald raceala din asta nemteasca totusi...
Cele italienesti sunt intr-adevar infecte, dar cele mai groaznice sunt alea spaniole, care iau cateva zile sa mearga dintr-un oras intr-altul. Am amintiri faine cu cele frantuzesti: am fost invitat la plaja, am nimerit c-o frantuzoaica in varsta in couchette, ea s-a crizat si-a fugit intr-un compartiment de femei, s-au certat o vreme si-apoi a venit o pustoaica de 16 ani sa-mi spuna ca "doarme ea cu monsieur canadien" :)
@zamo.ca :)) Vive la SNCF! Eu cu trenurile frantuzesti in general n-am avut probleme, exceptand unele cazuri de intarzieri monumentale. Din fericire n-am experiente spaniole pe sine.
@zamo.ca: ce noroc pe capul tău :-D
Ce drumuri ai făcut cu personalul? Eu am făcut Bușteni - București la începutul liceului și când am văzut câte stații sunt lângă București mai aveam puțin și înnebuneam. Culmea e că tatăl cu care eram a zis să-l luăm în ideea că o să ajungem mai repede decât cu acceleratul care era în întârziere. Inutil să mai spun că visele sale s-au năruit în scurt timp.
Al doilea drum al meu cu personalul va urma mai încolo...
@Cristian Am fost odata pe Bucuresti-Ploiesti (si a fost ingrozitor) si odata de la Sinaia la Ploiesti cand era mai liber, dar oricum nu conta ca atata am stat la taclale cu amicii si am fost cu capul in nori ca m-am dat jos la Floresti in loc de Ploiesti si nici n-am realizat pana cand n-a plecat trenul :D
Pentru cei comozi: Florești, județul Prahova.
Mie-mi plac trenurile, oricum mai mult decit orice forma de automobilism/aeronautica industriala.
Sigur, chestiile romanesti/est-europenesti nu-s prea propriu numite trenuri, boala vechea asta prin partile locului, de-a servi nechezoale diverse pretinzind ca-s cafea.
Dar daca ma tenteaza o excursie-n anii 1800 e mai ales pentru a calatori.. cu trenul.
@Cristian Eu zic sa nu chiar murim de grija celor ... comozi.
@Mircea Popescu Mda, e si ce zici de cele est-europene. De chestia cu 1800 nu mai sunt sigura dupa ce am vazut la englezi trenuri cu carbune. Oricum, calatoria in sine (odata suita in tren) nu pot spune ca-mi displace, ba chiar poate fi de-a dreptul frumoasa (trecerea din Italia in Austria prin pasul Brenner e de departe mai faina cu trenul decat cu orice altceva - poate exceptand parapanta, dar hm - mai ales daca iei un tren austriac sau macar nemtesc si nu unul italian).
Hm, dacă tot a venit vorba de locomotive & such, iote una românească alergând cu 200km/h. Pur şi simplu cred că-mi plac toate chestiile care au roţi, cu cât mai mari cu atât mai bine. Mai ales la 9000CP ..
http://www.youtube.com/watch?v=71qOYivyY-o
http://www.youtube.com/watch?v=Sg71rOyqiHs
@dAImon Zic ca n-arata rau ce-i drept :) Imi place viteza, dar tin sa fie viteza...mea :D
[...] Claudia, Pato,DeeaDulce, Hazmate, Psipsina,Diana,Mikaelon,Spioanca, Maria Postu, Ciupercuța, Crocolili, Scânteie, Pisica [...]
[...] Simon, Viorel Gaiță, Luna, Spyt, Alas, Teo,Claudia,Pato,DeeaDulce, Hazmate, Psipsina,Diana,Mikaelon,Maria Postu, Ciupercuța, Crocolili, Scânteie, Pisica [...]
[...] Trenurile si povestile lor, purtate si transformate din conversatie in conversatie, din lipsa de altceva mai bun de facut sau doar dintr-o curiozitate morbida de a diseca realitatea celui din fata. Dintotdeuna m-au fascinat povestile efemere imaginate pe seama celor carora, un joc hazardos al soartei le-a rezervat, pentru un timp definit si limitat, un spatiu comun - un acelasi compartiment. Ah , trenurile compartiementate , adevarate bijuterii pentru iubitorii de analize socio – comportamentale . O mana si jumatate de necunoscuti obligati sa se suporte pentru o bucata de timp, intr-un spatiu limitat si nu intotdeuna confortabil. [...]