Antreprenorii și misticismul

După câteva fapte altminteri banale, mă bântuie așa niște ipoteze curioase. Dar să încep cu surprinzătoarele experiențe ale zilei de joi.

Eram în veșnica înghesuială, agitație și stare de provizorat care caracterizează direct și definitoriu aeroportul (1) care face și el ce poate, dar în fapt n-are nici o șansă, din cauză de lipsă acută de spațiu. Băneasa. Îmi croiam drum ca de obicei, fără probleme, printre debusolații și pierduții (cel puțin după expresie și acțiuni sau mai degrabă lipsa lor) care-ți stau oriunde în drum pentru că oricum nu prea au unde să stea în altă parte. Și încă de la sosiri, încă din aeroport, au început.

Inițial n-a fost nimic special, nu e prima dată, e în stilul clasic (cel puțin bucureștean) să mi se tot ofere taxiuri și mașini și alte asemenea servicii. Am o colecție întreagă de “Nu, mulțumesc” și “n-am nevoie, mulțumesc”, pe tonuri hotărâte și definitive, încât le dau fără supărare oricui încearcă să-mi vâre pe gât lucruri de care n-am nevoie sau în orice caz, n-am nevoie de la respectivii. Așa că mergeam și nu-mulțumeam în stânga și în dreapta după cum era cazul.

Dar spre deosebire de toate celelalte dăți, acum nu renunțau cu nici un chip. Au început cu ofertele, cu “stați doar să vedeți ce ieftin e” (eu nu zisesem nimic de preț), ce repede e (eu nu zisesem nimic de viteză), ce comod e (eu nu..etc) și tot așa și tot mai departe. Iar unii începuseră să se țină după mine împroșcând, nu cu oferte, nu, ci cu pledoarii fără cap și fără coadă, de genul “dar stați să vedeți ce…”. Debusolați, dar disperați. De parcă eu eram dreptul lor, punga lor de bani, care însă în mod inexplicabil și misterios căpătase voință proprie și se depărta fără motiv.

A lor. Care se depărta. Aici e problema și surpriza. Întreprinzătorii aceștia nu încercau să ofere un serviciu, ci încercau să vrăjească o pungă de bani să stea locului suficient de mult încât să apuce și ei să ia ceva monezi. Pe simplul principiu că dacă acolo sunt bani, atunci cu siguranță și fără alt motiv unii sunt ai lor și deci trebuie să apuce și ei ceva. Banii nu erau la ei, dar nici voința nu era la ei, nici oferta, nici serviciul, nici utilitatea până la urmă. Și nici vreo urmă de înțelegere reală a ce înseamnă să oferi un serviciu.

Numele de antreprenori sau întreprinzători sunt în fapt improprii. Urmăritorii mei semănau tot mai mult cu vânzătorii de suveniruri inutile din țările africane, alergând după trenul cu turiști albi (deci bogați prin definiție). Și m-a lovit așa o înțelegere a modului în care funcționează atât de mulți antreprenori autohtoni: pe principiul că dacă sunt bani undeva, e suficient să te învârți pe lângă ei că se vor lipi cumva și de tine. Cum anume însă și mai ales de ce s-ar întâmpla așa ceva e unul dintre misterele lumii pe care ei nu vor sau nu pot să-l tulbure. Pentru că modul în care lumea obține bani ține, la nivelul lor, de mistică pură și înaltă, nu de un mecanism clar al utilității. Și de aceea poate, în nevoia lor din ce în ce mai disperată, ei întețesc mătăniile și ofrandele și jelaniile și se miră nespus că tot nu au succes. Pentru că zeul Ban e surd și orb. Și în fapt, nici nu există.



(1) Încep să cred că agitația inutilă și starea de provizorat perpetuu nu-s definitorii doar pentru aeroportul Băneasa, dar să nu deviem prea tare de la idee.

Categorie: Ganduri, ofuri si venin.

Lasati un comentariu.

13 Comentarii

  1. Imi place cum nimeni nu indrazneste sa comenteze la asta.

    Doamne-fereste sa-l asocieze cititoru’, “ba, asta nu-i Cristi ala de la misticismu’ antreprenorilor ?! ba, sa stii ca el e, hai sa trecem strada, cu astia nu-i sigur niciodata”.

  2. Diana Coman says:

    @Mircea Popescu Acum, si misticism si antreprenori pe aceeasi pagina e o chestie de groaza, trebuie sa recunoastem 😀

  3. Vlad says:

    Eh, este un sindrom al excesului de capitalism pe care l-am tot trait pana acum si il traim in continuare, parerea mea. Oameni obisnuiti sa scoata “meleoane” de la clientul care da cat se cere…si acum in plina criza, sunt victimele propriului obicei sa zic asa.

    De aici si nevoia de a-ti baga pe gat produsul. Pana la urma oamenii astia sunt asa cum sunt. Banii ii strica, lipsa lor la fel. Modul in care incearca sa faca bani? African sa fie…ca la nivel de mentalitate, nu suntem departe.

  4. Diana Coman says:

    @Vlad Nu e exces de capitalism, cam tot asa cum daca faci pneumonie stand in ploaie nu se poate spune ca ti s-a tras de la exces de inot. Problema nu-i nevoia de a-ti vari pe gat un produs, cat faptul in care chiar incearca sa o faca si care n-are nici o legatura cu a vinde ceva/oferi un serviciu, ci seamana mai mult cu samanii care fac vraji sa vina ploaia.

  5. Vlad says:

    Da, cand te referi la modul in care se face. Eu ma refeream la motivul pentru care se face…sa-i zicem lipsa banilor. Ca pana la urma tragi de client sa cumpere un produs.

    Ca ajungi sa-l fugaresti si sa-l tragi de maneca pentru a-l face sa cumpere este o manifestare…disperata?!?

    Aceasta manifestare pleaca de la o lipsa de bani, zic eu. Si acea lipsa de bani pleaca de la un exces de capitalism, zic eu.

    De aia eu sunt un pic mai indulgent cu aceste cazuri, ca este genul de om care face niste gesturi disperate din punctul meu de vedere pentru a-si vinde produsul.

    Ca o face intr-un mod primitiv, este corect, dar fiecare se manifesta cum poate.

  6. Diana Coman says:

    @Vlad Ce intelegi tu prin “exces de capitalism”? Ca am senzatia ca ai o definitie proprie. Sigur ca poti fi cat te lasa inima de indulgent sau milos fata de ei, dar asta n-are nimic de-a face cu antreprenoriatul sau capitalismul. Ce-i drept e chiar mai adecvata reactia la ce fac ei pentru ca in fond e milogeala, nu oferta de servicii.

    E cam impropriu spus ca ar trage de client sa cumpere un produs/serviciu. Cam asa cum ai zice ca unul care isi munceste de zor buzele si se incrunta la o foaie de hartie, chiar citeste ce-i acolo. In sfarsit, imi pare ca “nu, multumesc” e chiar destul de multa indulgenta, nu?

  7. Vlad says:

    Pentru mine, excesul de capitalism este ce a stat la baza crizei economice. Acea putere de cumparare umflata artificial prin niste credite bancare care nu au mai putut fi platite. Cat a fost perioada aia, tot comertul a mers mai bine, inclusiv industria taximetriei sa zicem.

    Odata cu criza si scaderea puterii de cumparare, fiecare agent economic (inclusiv taximetristii) au recurs la practici de genul asta. Eu vad insistenta asta ca orice alt demers facut de un agent de vanzari din comert. Chit ca e un agent de asigurari care ma asasineaza cu telefoane, sau un taximetrist care ma alearga sa ma sui la el in masina, pentru mine este o manifestare a disperarii de a vinde.

    O disperare care un era inainte, imi aduc aminte perioade cand taximetristii nu te luau chiar pentru orice cursa.

    Acest nu multumesc, desi ar trebui sa fie inteles, nu este. Efectiv e manifestarea unui om disperat. Ca si cum ai spune nu multumesc unui cersetor care vine sa-ti spele parbrizul. El tot va insista…

    Este milogeala pana la urma, corect, dar asta este forma lor de marketing sa zic asa, de PR.

    Sunt pana la urma genul de oameni care nu se opresc la “nu, multumesc” deoarece politetea si bunul simt nu prea se pupa cu nevoia lor de bani.

  8. zamo.ca says:

    eu mi-am facut un poncho-poster pe care scrie “nu vreau taxi” in romana dar nu are efectul scontat.

    intr-o versiune viitoare ii voi adauga traducere in romanyi, sau, mai eficient, un chip de felicitare vorbitoare care sa repete in loop sloganul pentru cei care gasesc cititul o activitate dificila.

  9. Diana Coman says:

    @Vlad Ce spui tu acolo e poate exces de capital mai degraba decat de capitalism. E oarecum impropriu spus ca ar fi “mers mai bine comertul”, tocmai pentru ca si atunci acesti mareti antreprenori nu faceau comert, ci tot vrajeala – doar ca aveau senzatia ca au succes de buni ce sunt si nu din cauza ca se arunca cu bani in jurul lor si deci le picau si lor destui in poala.

    Spamul telefonic e cu siguranta de acelasi calibru. Diferenta pe care o fac eu tine de a incerca sa vinzi ceva prin imbunatatirea (sau schimbarea chiar!) ofertei (rezolva mai bine, mai frumos, mai la obiect, mai la locul faptei, mai elegant, mai ieftin, mai patrat, mai-cum-vrei o problema reala) vs. a incerca sa vinzi ceva prin vrajirea mai completa a cumparatorului (deocamdata prin agasare mai degraba, dar nu m-ar mira sa iti faca si vraji la propriu cat de curand).

    Mi s-a spus ca pot sa spun “multumesc” ca pe o injuratura 😀

    @zamo.ca Chiar sa ma imbrac pentru taximetristi chiar nu pot spune ca ma tenteaza – pana sa fac asa ceva cred ca mai degraba ii injur direct si cu siguranta eficient daca chiar ajung pana acolo. Poate un poncho cu bata daca vrei musai versiunea urmatoare 😀

  10. gheorghe says:

    Taximetristii aia nu-s antreprenori, sunt niste oameni care incearca si ei sa scoata un ban cinstit. Daca asa-s ei mai de la tara si au observat ca daca agaseaza clientii vor face mai multi bani decat daca pur si simplu asteapta sa intre cineva in taxi, cel care nu agaseaza clienti va intra intr-un dezavantaj si cand o sa se uite seful lui pe raport o sa-l dea afara, ca ceilalti au facut mai multi bani ca el.

  11. Diana Coman says:

    @gheorghe Nu prea mi-e clar de unde zici ca nu-s antreprenori, ca mie mi s-a parut ca-i chiar fiecare cu “afacerea” lui (de la ce scria pe masini pana la ce ziceau ei). Dar orisicat, altminteri zici ca aia de-s antreprenori (“seful”) angajeaza gealai sa intimideze lumea la o plimbare cu taxiul si nu soferi de taxi, da?

  12. Gabriel Istrate says:

    Eu nu mai am problema asta la aeroport (fiind intors de ceva vreme) ci cand trec prin Gara de Nord (cei care te asteapta la peron)

    O rezolv de fiecare data cu urmatorul raspuns, dat pe un ton superpoliticos: “nu, multumesc. Dar dumneavoastra nu aveti cumva nevoie de niste lectii de topologie algebrica ?”

    Works every time. Multe alte subiecte s-ar bucura, banuiesc, de un succes comparabil: programare functionala, mecanica statistica aplicata in stiinte sociale, radiotelegrafie viteza :)

    Ii scoate brutal din “transa” la care te referi.

    Numai bine.

  13. Diana Coman says:

    @Gabriel Istrate Ha ha ha, asta e o idee. Cel putin cred ca i-ar lasa suficient timp cu gura cascata cat sa nu mai apuce sa zica nimic :)))

    In mod curios, pe majoritatea celor din Gara de Nord am cam reusit intotdeauna sa-i conving din privire ca n-are rost nici sa termine propozitia. Dar astia nu stiu ce aveau atunci (ori eram eu prea relaxata ca sa ma uit “definitiv” la ei). Data viitoare o sa aplic metoda ta insa, ca promite macar amuzament maxim :)))

5 Trackbacks

  1. By Grupa mare pentru candidați on May 21, 2011 at 1:41 pm

    […] află un articol cu observații foarte pertinente despre ceea ce eu am numit cu altă ocazie metoda antreprenorului mistic de a face bani: se agită fără sens și încearcă să vrăjească punga plină, doar-doar o […]

  2. […] seria reusitelor misticului antreprenoriat romanesc, pot spune ca mi-am luat banii1 si-am plecat, chit ca venisem in Romania hotarata si chitita sa ii […]

  3. […] that's his logic : the bus will drive some of the money bags from his neighbourhood. Thus therefore, "it destroys commerce". Problem ? And if it destroys […]

  4. […] which is exactly why simple minded folks in third countries such as Argentina etc display the strange behaviour where they don't wish to actually work, earlier discussed in that article about whores. […]

  5. By Some Costs of Importing… Randomness in Ossasepia on October 2, 2017 at 11:15 am

    […] for this unfortunate event being that… they want some money2 on this too, what? It’s a bag of money passing them by so they *should* get some of it, a bit of it or it’s… not […]

Lasati un comentariu

Puteti folosi aceste taguri si atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

RSS Subscribe to Merisire

Arhiva:

Comentarii recente:
  • Lotus: Băi, ce prostii scriam eu pri...
  • Diana Coman: @spyked Eh, exercitiile se dov...
  • Cristian: Dacă te încălzește cu ceva...
  • spyked: Aha! Blog-ul de exercițiu se ...
  • Diana Coman: @Cristian Da, dar aia chiar nu...